Incredere, securitate, onestitate: aceste elemente stabilesc o legatura puternica si fiecare relatie poate deveni mai durabila si mai vibranta. Multe studii au lucrat la intrebarea care este cel mai important lucru pentru cupluri intr-o relatie. Pe scurt, am putea spune: ce va da optimism ca veti fi in continuare fericiti sa fiti impreuna multi ani de acum inainte.
Respondentii isi bazeaza aceasta incredere pe diversi factori sau incearca, pana la urma, sa nu poata vedea nimeni in viitor.
- Comunicare
- Onestitate si incredere
- Pasiune si sex
- Umor similar
- Aceleasi valori
- Disponibilitate de compromis
- Entuziasm
Din experienta mea cu cuplurile in terapie, toate lucrurile enumerate mai sus sunt importante pentru o relatie de succes.
Cu toate acestea, cred ca toate se pot rezuma la un singur lucru: este partenerul meu acolo pentru mine atunci cand am nevoie de el?
Pot conta pe partenerul meu?
Partenerul meu ma vede?
Pe baza teoriei atasamentului a lui John Bowlby si a terapiei de cuplu concentrata pe emotii a Dr. Sue Johnson, atasamentul sigur este esential.
In acest tip de atasament, cel mai important ingrijitor/partener este refugiul sigur din care sa explorezi lumea.
Aceasta preia ceea ce este descris in psihologie ca fiind unul dintre marile conflicte ale fiecarei fiinte umane: nevoia de proximitate si securitate, pe de o parte, si dorinta de libertate, autonomie si explorare, pe de alta parte.
In „4 Forme fundamentale ale fricii”, Fritz Riemann descrie aceasta dihotomie intre teama de dependenta si teama de separare.
A fi disponibili unul pentru celalalt este cel mai important lucru
Experimentarea si simtirea conexiunii tale este esentiala pentru satisfactia relatiei.
Cand partenerii nu mai sunt disponibili unul pentru celalalt, incep sa se departeze.
Incepe incet, dar in cele din urma duce la conflicte majore: se cauta si se fac intelegeri pentru ca nevoia de apropiere si legatura este satisfacuta de alte contacte.
Sau partenerii pur si simplu traiesc unul langa altul, ca niste simpli colegi de camera.
Se iau unul pe celalalt de la sine inteles si nu mai arata grija si recunostinta.
Acest lucru poate fi contracarat prin atentie, atentie si recunostinta unul altuia.
Dorinta constanta de atentie
Oamenii care au o dorinta puternica de libertate si autonomie resping nevoia de comunicare constanta si asigurari repetate de afectiune ca semn de slabiciune.
- „Ai nevoie de atentie constanta!” »
- „Nu pot sa-ti dau atentie tot timpul!” »
- „Trebuie doar sa astepti sa raspund!” »
Ce aud partenerii lor, chiar daca nu se spune niciodata asa:
- “Esti plictisitor!” »
- „Esti o persoana independenta! »
- „Intoarce-te cand voi avea timp pentru tine!” »
Desigur, libertatea si autodeterminarea sunt importante!
Pe de alta parte, exista oameni care au de fapt o dorinta uriasa de apropiere si securitate si care cauta in primul rand securitate intr-o relatie pentru ca au nevoie de un refugiu sigur din care sa exploreze lumea din afara parteneriatului.
Cand isi dau seama ca nu sunt observati, ca trebuie sa se teama ca le va fi luata securitatea, atunci simt o mare teama.
- „Partenerul meu ma paraseste!” »
- „Partenerului meu nu-i pasa de mine!” »
- „Oricat de tare as tipa, partenerul meu nu ma poate auzi!” »
Dar ce aud partenerii lor:
- „Trebuie sa renunti la libertatea ta pentru mine!” »
- „Trebuie sa fii mereu disponibil pentru mine!” »
- „Nu trebuie sa faci nimic fara mine!” »
Nevoia de proximitate si distanta, de securitate si explorare, este un conflict perpetuu in fiecare fiinta umana.
Ne dorim apropiere, dar avem nevoie si de timp pentru noi insine.
Vrem sa ne unim unul cu celalalt, dar nu intotdeauna.
Pronuntarea acestui parametru controleaza comportamentul atasamentului.
Deoarece nevoile acestor parteneri nu apar intotdeauna in acelasi timp si apoi in mod congruent si cu aceeasi intensitate, oamenii se resping in mod repetat unul pe celalalt in relatiile lor.
Acest lucru duce la conflict, deoarece partenerii iau de obicei respingerea personal: “Daca m-ai iubi, atunci mi-ai indeplini dorinta de apropiere!” »
In cele din urma, celalalt raspunde: „Daca m-ai iubi, atunci mi-ai respecta dorinta de libertate!” »
Dorinta de atentie este innascuta in noi!
In mod clar, sa te simti singur in prezenta persoanei dragi este absolut ingrozitor si declanseaza o mare anxietate.
Aceasta dorinta de atentie se naste in acelasi timp cu noi.
Bebelusii sunt dovada!
Au nevoie in mod constant de ingrijirea mamei lor (in cea mai mare parte) si daca nu primesc toata atentia mamei ei, devin nervosi.
Este o greseala sa crezi ca un bebelus se va obisnui cu asta si un adult o va putea tolera.
Dimpotriva, tulburari grave de atasament pot aparea in copilaria timpurie si la varsta adulta, amprentele timpurii se consolideaza si se intaresc.
Aceasta inseamna ca copiii care au invatat ca primesc dragoste doar daca se straduiesc in mod constant pentru aceasta vor manifesta, de asemenea, temeri puternice de pierdere ca adulti.
Copiii care au invatat ca se pot baza mai mult pe ei insisi, pentru ca sunt dezamagiti de ceilalti, manifesta o teama puternica de angajament.
Cel mai important lucru intr-o relatie: aveti grija unul de celalalt, fiti disponibili unul pentru celalalt!
In ceea ce priveste psihologia profunda, exista o parte a personalitatii in fiecare care ramane intotdeauna „copilul”.
Dorinta noastra de conectare si securitate intr-o relatie nu „creste” niciodata pe deplin.
Prin urmare, este absolut normal sa existe conflicte de interese intr-o relatie romantica.
Fii recunoscator pentru atentie si atentie si fii iubitor si grijuliu atunci cand nu reusesti sa satisfaci dorinta de apropiere a partenerului tau.
Aveti rabdare cand dorinta de apropiere se intalneste cu dorinta de distanta.
In doar cateva minute, acest lucru se poate schimba deja!
