In societatea de astazi, este din ce in ce mai evident ca oamenilor, in special noilor generatii, le este mai greu sa inteleaga si sa dezvolte relatii sanatoase si chiar sa-si inteleaga propria sexualitate. Aceasta dificultate poate fi pusa pe seama marii diversificari a mesajelor in jurul iubirii si a diferitelor tipuri de sexualitate care ne inunda cultura. In plus, in ciuda discursului care promoveaza egalitatea de gen, este esential sa recunoastem ca exista diferente biologice si hormonale clare care ne fac diferiti si, in cele din urma, complementari .
Diferentele noastre biologice pot influenta preferintele si comportamentele barbatilor si femeilor in relatii si sexualitate. In acest articol, vom explora modul in care aceste complexitati afecteaza construirea de relatii fructuoase la varsta adulta.
Diversificarea mesajelor si confuzia in relatii
In era digitala si globalizare, diversificarea mesajelor in jurul iubirii si sexualitatii a atins cote fara precedent. Retelele de socializare, filmele, muzica si alte mijloace media prezinta o gama larga de perspective asupra cum ar trebui sa fie relatiile si cum este exprimata sexualitatea . Aceasta supraexpunere ii poate coplesi pe tineri in procesul lor de dezvoltare, deoarece se confrunta cu o varietate de modele si stereotipuri care le pot parea contradictorii.
Este de inteles ca lipsa de claritate a mesajelor si presiunea sociala de a se conforma anumitor idealuri impiedica capacitatea noilor generatii de a construi relatii sanatoase si fructuoase. Procesul de invatare devine mai complex, pe masura ce tinerii trebuie sa filtreze si sa discearna intre ceea ce este realist si ceea ce este pur si simplu o iluzie romantica. In plus, lipsa unei relatii adecvate si educatie sexuala contribuie la aceasta confuzie, deoarece multi tineri nu au cunostintele si abilitatile necesare pentru a construi relatii semnificative.
Diferentele biologice si hormonale: complementaritatea in sexualitate
In ciuda luptei pentru egalitatea de gen, barbatii si femeile au diferente biologice si hormonale evidente care le influenteaza comportamentul si preferintele in relatii. Biologia si chimia creierului joaca un rol esential in modul in care experimentam dragostea si sexualitatea.
In timpul orgasmului masculin , sunt eliberate niveluri ridicate de dopamina , un hormon care este asociat cu sentimente de recompensa si placere . Aceasta eliberare de dopamina poate crea o tendinta spre relatii sexuale efemere si trecatoare , deoarece barbatii pot experimenta o cautare constanta de noi stimuli pentru a mentine entuziasmul si satisfactia.
Pe de alta parte, in timpul orgasmului feminin, femeia se confrunta cu varfuri de oxitocina , un hormon legat de atasament si de crearea de legaturi emotionale si cunoscut sub numele de „ hormonul iubirii ”. Aceste varfuri de oxitocina genereaza dorinta de a stabili relatii de durata si de a construi o conexiune intima cu un partener stabil.
Pe de alta parte, oxitocina joaca un rol fundamental in intarirea legaturilor emotionale si este deosebit de vitala in relatia mama-copil , atat la oameni, cat si la multe animale. In timpul nasterii si alaptarii, are loc o crestere puternica a eliberarii de oxitocina, care nu numai ca faciliteaza aceste procese, dar promoveaza si o legatura emotionala intensa intre mama si puii ei. Aceasta legatura asigura ca mama ofera ingrijire , protectie si nutritie pentru urmasii ei , maximizand astfel sansele de supravietuire ale puilor. Acest proces este rezultatul a milioane de ani de evolutie si este adanc inradacinatin genetica noastra, ceea ce se reflecta in tendinta instinctiva a mamelor de a-si proteja si ingriji copiii, comportament care este esential pentru continuitatea speciei noastre.
Caracteristici similare, dar diferente hormonale
Desi dragostea si dorinta sexuala prezinta caracteristici foarte asemanatoare , pe langa faptul ca au o relatie intre ele (adica pot aparea atat separat, cat si impreuna), potrivit specialistului Angel Luis Guillen, exista diferente in reglarea hormonala.
Dupa cum precizeaza Angel Luis, „starea dorintei sexuale sau ceea ce stim ca „dorinta de a face sex” este afectata, in principal, de estrogeni si androgeni”. Dupa cum ne explica el, in cazul androgenilor , acestia sunt responsabili de libidoul sexual si de impulsul de a avea relatii sexuale ; in timp ce estrogenii sunt responsabili pentru excitarea in timpul relatiilor sexuale si pentru acel sentiment de bine si placere pe care il simtim atunci cand facem sex.
Rolul hormonilor in fazele indragostirii
In ceea ce priveste iubirea, in linii mari, aceasta ar putea fi impartita in doua faze: prima faza, a indragostirii (cunoscuta si sub denumirea de luna de miere sau faza dragostei romantice); a doua, a unei iubiri mult mai mature si consacrate. In faza de indragostire, Angel ne explica ca apare o crestere a dopaminei si a serotoninei si, la randul sau, o reducere a norepinefrinei. „Cresterea dopaminei activeaza circuitul recompenselor atunci cand ne vedem partenerul; Cu alte cuvinte: este hormonul responsabil de a simti fericirea, placerea si bunastarea atunci cand suntem alaturi de partenerul nostru.Cu alte cuvinte, cresterea dopaminei este responsabila pentru acea senzatie de mare sau fluturi in stomac pe care o simtim de fiecare data. ne vedem cu partenerul nostru.
„In cazul serotoninei, este ceea ce genereaza starea de calm pe care o simtim atunci cand ne vedem partenerul si de aceea trebuie sa petrecem din ce in ce mai mult timp cu el pentru a continua sa ne simtim asa.”
Si, in sfarsit, in ceea ce priveste aceasta reducere a norepinefrinei, „este ceea ce face ca comportamentul sa fie mai alterat si mai agitat, facand luarea deciziilor mai irationala si impulsiva. „Acest hormon este responsabil pentru ca este mai dificila observarea caracteristicilor negative ale partenerului.”
In a doua faza, pe care am numit-o „faza iubirii mature”, „se refera la sentimentul de stabilitate si liniste”. Aceasta etapa tinde sa fie confundata cu „caderea intr-o rutina” si poate provoca adesea acel sentiment in care credem ca nu mai este acelasi.
„In aceasta faza apar oxitocina si vasopresina. Vasopresina este responsabila pentru formarea relatiilor monogame. Adica el este cel care promoveaza uniunea si preferinta pentru partenerul nostru, ajungand sa dezvolte un atasament fata de el.” Oxitocina, la randul ei, „este responsabila pentru senzatiile de calm si bunastare in prezenta partenerului nostru, intarind legatura si contactul cu partenerul bazat pe sentimente de tandrete si calitate”.
Rolul oxitocinei si dopaminei in timpul actului sexual
Angel Luis subliniaza ca, desi ambii hormoni apar in diferitele etape sexuale , nu trebuie sa fie cei care predomina cel mai mult in fiecare faza sau in fiecare moment.
Chiar si asa, sa explicam rolul sau in relatiile sexuale:
In ceea ce priveste sexul „fara prea mult timp”, am explicat deja anterior ca singurul lucru implicat este dorinta sexuala si atractia fizica. Din acest motiv, oxitocina „actioneaza ca un ceas cu alarma pentru libido”. La randul ei, dopamina functioneaza ca un „circuit de recompensa” atunci cand suntem cu un partener sexual, deoarece este responsabila pentru atractia pe care o simtim pentru cineva. In plus, actioneaza indirect asupra dorintei, „intrucat induce testosteron, acest hormon fiind cheia dorintei sexuale si a dorintei de a avea relatii sexuale”.
Cand „ facem dragoste ”, oxitocina „este cheia formarii atasamentului cu partenerul, intensificand legaturile emotionale , adica este responsabila pentru stabilirea unei conexiuni profunde cu partenerul, precum intimitatea, complicitate sau intelegere”. Dopamina, totusi, „este redusa, iar acea etapa mai pasionala dispare in favoarea uneia care intareste legatura cuplului”. Cu aceasta, acele sentimente de dorinta, impulsivitate, nervi sau chiar obsesie sunt echilibrate.
Diferentele hormonale intre barbati si femei in sex
Dupa cum ne explica Angel Luis, femeile sunt mai predispuse sa genereze oxitocina in sfera sexuala . Acest lucru se datoreaza faptului ca femeile „au o mai mare activare a zonei tegmentale ventrale, aceasta fiind zona responsabila pentru un nivel mai ridicat de dopamina”. Acest hormon este cheia in dorinta sexuala, in special in orgasm.
In ceea ce priveste oxitocina, „o cantitate mai mare apare si la femei”. Acest hormon este cel care genereaza acel sentiment de siguranta, incredere si complicitate cu partenerul tau.
Aceste diferente biologice si hormonale nu ar trebui considerate o modalitate de a stereotipa sau generaliza toti indivizii, deoarece fiecare persoana este unica si poate experimenta aceste raspunsuri in mod diferit. Ele ofera insa o baza biologica care poate contribui la intelegerea anumitor tipare observate in relatiile de cuplu.
Este important de retinut ca aceste diferente biologice nu determina complet comportamentul barbatilor si femeilor in relatii si sexualitate. Construirea unor relatii sanatoase si de lunga durata depinde de diversi factori, cum ar fi comunicarea eficienta, respectul reciproc, empatia si angajamentul. Aceste aspecte nu sunt legate exclusiv de diferentele hormonale, ci sunt influentate si de educatie, experientele personale si asteptarile culturale.
In acest sens, este esential ca educatia si societatea sa promoveze o intelegere echilibrata si respectuoasa a diferentelor dintre barbati si femei. Recunoasterea particularitatilor noastre biologice nu implica stabilirea de ierarhii sau justificarea unor roluri de gen rigide, ci mai degraba intelegerea faptului ca suntem complementari si ca fiecare individ are nevoi emotionale si sexuale unice.
Pentru a construi relatii solide si satisfacatoare, este necesar ca barbatii si femeile sa se angajeze activ intr-un proces de autocunoastere si autodezvoltare. Aceasta implica explorarea si intelegerea propriilor noastre emotii, nevoi si dorinte, precum si comunicarea deschisa a acestora partenerilor nostri. In plus, promovarea educatiei cuprinzatoare si accesibile despre relatii si sexualitate inca de la o varsta frageda poate oferi noilor generatii instrumentele necesare pentru a lua decizii informate si a stabili relatii bazate pe respect reciproc si egalitate.
Provocarea intelegerii relatiilor si sexualitatii in noile generatii consta in diversificarea mesajelor si lipsa de claritate a modelelor prezentate. Cu toate acestea, este, de asemenea, esential sa recunoastem diferentele biologice si hormonale care exista intre barbati si femei, care pot influenta preferintele si comportamentele in relatii. Intelegerea acestor diferente nu ar trebui folosita pentru a perpetua stereotipurile de gen, ci mai degraba pentru a promova o intelegere echilibrata si respectuoasa. Construirea unor relatii sanatoase necesita un proces de autocunoastere, comunicare deschisa si educatie cuprinzatoare, care da putere noilor generatii sa creeze relatii fructuoase si satisfacatoare in viata lor adulta.
